TÉRMEN s.n. 1. Dată dinainte fixată pentru executarea unei plăți, a unei obligații etc.; scadență. 2. Interval de timp (dinainte stabilit) în limita căruia trebuie să se înfăptuiască, să se întâmple ceva. [< fr. terme, cf. lat. terminus]. Vezi definitia »

ȘATÉN, -Ă adj. (despre păr) castaniu; (despre oameni; și s.) cu părul castaniu. (< fr. châtain) Vezi definitia »

CALORIGÉN, -Ă adj. Care produce energie calorică. [< fr. calorigène, cf. lat. calor – căldură, gr. gennan – a produce]. Vezi definitia »

tren, trenuri s. n. (intl.) razie a poliției. Vezi definitia »

tren (-nuri), s. n. – Convoi de vagoane de cale ferată legate între ele. – Mr. tren. Fr. train, cf. ngr. τραινος (› mr.), tc., bg. tren. – Der. trenă, s. f. (coadă de rochie), cf. Graur, BL, IV, 117. Vezi definitia »