múscă (múște), s. f. – 1. Insectă (Musca domestica). – 2. Albină. – 3. Păr lăsat să crească sub buza inferioară. – 4. Cavitate înnegrită pe dinții calului. – Mr., megl. muscă, istr. mușke. Lat. musca (Pușcariu 1137; Candrea-Dens., 1180; REW 5766), cf. it., prov., cat., sp., port. mosca, fr. mouche. – Der. muscar, s. m. (insectă, Telephorus fucus; gelat, Muscicapa griseola); muscărie (var. muscăraie), s. f. (mulțime de muște); muscură, adj. (oaie cu pete negre pe cap); cuvînt pe care Giuglea, Cercetări lexicografice, 18 îl derivă din lat. musculus ‹ muscidus, cu probabilitate redusă, și care a trecut la bg. muskur (Capidan, Raporturile, 210). Vezi definitia »

înghimpătúră s.f. (înv. și pop.) împunsătură cu un ghimpe. Vezi definitia »

ECOMORFÓZĂ s. f. modificare a unor caractere morfologice ale plantelor sub influența factorilor mediului natural. (< fr. écomorphose) Vezi definitia »

pilúgă, pilúgi, s.f. (reg.) scobitură în talpa, în vatra sau în pereții unei galerii de mină, în care se introduc capetele stâlpilor și armăturii galeriei. Vezi definitia »

PRENARCÓZĂ s.f. Administrare înaintea narcozei a unor medicamente liniștitoare hipnotice și analgezice; preanestezie. [Cf. fr. prénarcose]. Vezi definitia »