PAR², -Ă adj. (mat.; despre numere întregi, puteri etc.) divizibil cu 2. ◊ (despre funcții) care nu-și schimbă valoarea atunci când argumentul își schimbă semnul. (< lat. par) Vezi definitia »

surlár, surlári, s.m. 1. (înv.) persoană care cântă din surlă; surlaș. 2. (reg.) nume de pește. Vezi definitia »

POLINUCLEÁR, -Ă adj. (Despre celule) Cu mai multe nuclee. [Cf. fr. polynucléaire]. Vezi definitia »

SEXUPÁR, -Ă adj. (despre animale) care are două faze de reproducere, una sexuată și alta partenogenetică. (< fr. sexupare) Vezi definitia »

dar (dáruri), s. n. – 1. Cadou, donație. – 2. Calitate înnăscută, fire. – 3. Calitate dobîndită, caracter, condiție. – Megl. dar. Sl. darŭ „donare” (Cihac, II, 90; Conev 58; Candrea), cf. bg., sb., rus. dar. – Der. darnic, adj. (generos, mărinimos); nedarnic, adj. (zgîrcit, avar, meschin); dărnicie, s. f. (generozitate, mărinimie); dărui, vb. (a dona, a dărui), din sl. darovati, darujǫ (Cihac, II, 90; Iordan, Dift., 137), cf. bg. darjavam, sb. darovati; dăruială, s. f. (dar, cadou, ofrandă); dăruitor, s. m. (persoană care dăruiește). Locuțiunea adv. în dar a ajuns să însemne și „în zadar” (ca sp. de balde față de en balde), cf. „în zadar”. Vezi definitia »