géniu (génii), s. n. – 1. Cea mai înaltă treaptă de înzestrare a omului. – 2. Spirit protector, duh. Lat. genium (sec. XIX). – Der. genial, adj., din fr.; ingeniu, s. n., din lat. ingenium; ingenios, adj., din fr. ingénieux. Vezi definitia »

EXHIBITÓRIU, -IE adj. de exhibiție. (< fr. exhibitoire, lat. exhibitorius) Vezi definitia »

secretătóriu, secretătórie, adj. (înv.) care produce și elimină secreții; care servește la secreție; secretiv. Vezi definitia »

CÓNGIU s. n. (la romani) unitate de măsură pentru lichide de aproximativ trei litri. (< lat. congius) Vezi definitia »

ÉRBIU s. n. element din grupa lantanidelor. (< fr. erbium, germ. Erbium) Vezi definitia »