ELOCVÉNȚĂ s. f. Însușirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoționant, convingător. ♦ Expresivitate. [Var.: (înv.) elocínță s. f.] – Din fr. éloquence, lat. eloquentia. Vezi definitia »

CHIMIOSINTÉZĂ s.f. Chemosinteză. [Pron. -mi-o-. / < fr. chimiosynthèse]. Vezi definitia »

náică s.f. (reg.) 1. termen de respect folosit pentru o femeie mai în vârstă; dadă, nană, lele. 2. iubită. Vezi definitia »

scămoșeálă, scămoșéli, s.f. (reg.) 1. scămoșare. 2. mulțime de scame. Vezi definitia »

focă, foci s. f. (peior.) prostituată. Vezi definitia »