DIALECTALÍSM s. n. particularitate dialectală; dialectism (1); regionalism. (< fr. dialectalisme) Vezi definitia »

NEOVITALÍSM s. n. curent idealist în biologie care pretinde a se deosebi principial de vitalism, înlocuind vechea „forță vitală” cu noțiuni noi. (< fr. néo-vitalisme) Vezi definitia »

TRITEÍSM s. n. doctrină care susținea că trinitatea ar fi fost formată din trei persoane și trei esențe. (< fr. trithéisme) Vezi definitia »

ANTIDOGMATÍSM s. n. Atitudine antidogmatică. – Din fr. antidogmatisme. Vezi definitia »

HIPERURBANÍSM s.n. Schimbare a formei corecte a unui cuvânt datorită unei analogii greșite și din dorința de a-l face să aibă un aspect mai literar; hipercorectitudine. [< fr. hyperurbanisme, cf. gr. hyper – în exces, lat. urbs – oraș]. Vezi definitia »