TEOCENTRÍSM s.n. (Fil.) Concepție potrivit căreia Dumnezeu se află în centrul experienței religioase. [Pron. te-o-. / cf. it. teocentrismo]. Vezi definitia »

NICTITROPÍSM s. n. nictinastie. (< fr. nyctitropisme) Vezi definitia »

DECORATIVÍSM s.n. Caracter decorativ (exagerat sau prea accentuat). ♦ Exagerare în artele plastice a elementelor decorative. [< fr. décorativisme]. Vezi definitia »

DIPLASIÁSM s. n. geminarea consoanei n din prefixul sau prepoziția în înainte de vocală. (< lat. diplasiasmus, gr. diplasiasmos) Vezi definitia »

FACHIRÍSM s. n. ansamblu de fapte în aparență extraordinare, atribuite puterii supranaturale a fachirilor. (< fr. fakirisme) Vezi definitia »