FLUȘTURÁTIC, -Ă, flușturatici, -ce, adj., s. m. și f. (Om) nestatornic, nebunatic, zvăpăiat; ușuratic, fluturatic. [Var.: flușturátec, -ă adj.] – Fluștura + suf. -atic. Vezi definitia »

ANÉMIC, -Ă, anemici, -e, adj. (Adesea fig.) Care suferă de anemie. – Fr. anémique. Vezi definitia »

ORGÁNIC, -Ă adj. 1. care ține de structura, esența, funcțiile unui organ(ism); referitor la organe și organisme. ◊ unitar, inseparabil. ◊ (fig.) care se referă la structura unei lucrări, a unui tratat. 2. care intră în compoziția chimică a organismului viețuitoarelor. ♦ chimie ~ă = parte a chimiei care studiază compușii carbonului cu hidrogenul și derivații acestora. (< fr. organique, lat. organicus) Vezi definitia »

MAGNETOCALÓRIC, -Ă adj. (despre un fenomen caloric) care se produce când se magnetizează o substanță feromagnetică. (< fr. magnétocalorique) Vezi definitia »

METABÓLIC, -Ă adj. Referitor la metabolism. [< fr. métabolique]. Vezi definitia »