Definita cuvantului sleitură
sleitúră, sleitúri, s.f. (înv.) 1. (despre grăsimi animale) îngroșare, întărire cu aspect specific și gust neplăcut; sleială. 2. (reg.) materie grasă închegată prin răcire. 3. (reg.) piftie. 4. (fig.) pierdere a posibilităților materiale, secătuire.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu sleitură
SILÍNȚĂ, silințe, s. f. Stăruință îndelungată, osteneală pentru a executa bine ceva, pentru a atinge un scop; efort susținut în muncă sau la învățătură; sârguință, străduință, strădanie, râvnă, zel. ◊ Loc. vb. A-și da silința (sau toată silința ori toate silințele) = a se sili (3). – Sili + suf. -ință. Vezi definitia »
CORDILIÉRĂ s.f. (Geogr.) Lanț de munți cu lungimea foarte mare. [Pron. -lie-. / < fr. cordillère, cf. sp. cordillera]. Vezi definitia »
a cincea roată la căruță expr. persoană lipsită de importanță / de prisos. Vezi definitia »
ENGRÁMĂ s. f. urmă lăsată de activitatea unui excitant asupra sistemului nervos central; mnemă. (< fr. engramme) Vezi definitia »
líșiță (líșițe), s. f. – Bucată de lemn arcuită care fixează cuiul inimii la oiștea din spate a căruței. Sb. lisice „legătură” (Candrea), sau bg. lesici (Conev 69). Vezi definitia »