împăcătúră s.f. (înv.) împăcare, pace, liniștire, pacificare, iubire de pace. Vezi definitia »

pleávă s. f. – 1. Rămășițe de spice sau de păstăi, tărîțe. – 2. Drojdie, sediment. – Megl. pleavă. Sl. (bg.) plĕva „paie” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 263; Conev 72), cf. mag. polyva, sb. pleva, și plivi. – Der. plevaiță (var. pleviță), s. f. (Plantă, Xeranthemum annuum); plevniță, s. f. (magazie de pleavă), din sl. plĕvĭnica; plevos, adj. (tărîțos); plevușcă, s. f. (pește, Leucaspius delineatus; alevin; pești mici; gloată, plebe); pleviță, s. f. (plevușcă), în Munt., prin schimb de suf. al cuvîntului anterior (după Scriban, din sb. pijavica „lipitoare”); plimnicer(iu), s. n. (Trans., șopron), probabil în loc de *plevnicer, cf. pleșnicar. Vezi definitia »

pațachínă (pațachíne), s. f. – 1. Roibă (Rhamnus fragula). – 2. Prostituată, tîrfă. Pentru primul sens cf. sb. pasjakovina (Candrea, GS, VI, 324); sensul al doilea, dificil din punct de vedere semantic, ar putea fi o apropiere întîmplătoare, pornind de la o formație expresivă, ca moțochină. Vezi definitia »

CĂPÚTĂ, căpute, s. f. 1. Parte a încălțămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului; căputătură. 2. Partea de deasupra a labei piciorului, opusă tălpii. – Et. nec. Vezi definitia »

trupíță (-țe), s. f. – Partea centrală a plugului, conținînd plazul și cormana. Sb. trupica (Tiktin; Candrea) sau dim. de la trup, format în interiorul rom. (Scriban). Vezi definitia »