sîmceá (-éle), s. f. – 1. Dorn, priboi. – 2. Cioc, clonț, vîrf, culme. – 3. (Olt., Trans.) Briceag, brișcă. – 4. (Olt.) Zori de zi, auroră. – Var. simcea. Lat. *summĭcēlla (Candrea, Bul. Soc. Fil., I, 28; Candrea; Rosetti, I, 171) de la summa „vîrf”. Mai înainte a fost legat de un dacic σαμψηρα (Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 239), și de lat. *sentĭcēlla (Cihac, I, 254; Koerting 860; Pușcariu 1589, REW 6823). – Der. sîmcela, vb. refl. (a se ivi zorile); sîmcelat, adj. (ascuțit, subțire); sîmcelos, adj. (țuguiat); sîmci, vb. (Olt., a se toci). Vezi definitia »

ALBĂSTREÁ, albăstrele, s. f. Plantă erbacee cu flori albastre (Centaurea cyanus). – Din albastră + suf. -ea. Vezi definitia »

ATÚNCEA adv. v. atunci. Vezi definitia »

ALUNEÁ, alunele, s. f. 1. Aluniță (1). 2. Numele unui dans popular; melodia după care se execută acest dans. – Alună + suf. -ea. Vezi definitia »

cea mai dulce fata Vezi definitia »