BÓCȘĂ, bocșe, s. f. 1. (Reg.) Grămadă de lemne pregătite pentru a fi transformate prin ardere înceată în cărbuni; p. ext. cărbunărie. 2. Grămadă de minereuri bogate în sulf, folosite pentru oxidarea minereurilor. – Din magh. boksa. Vezi definitia »

ÎNDOITÚRĂ, îndoituri, s. f. Partea, locul unde un obiect a fost sau este îndoit. ♦ (Rar) Cotitură. ♦ (Rar) Adâncitură, cută a unui teren. [Pr.: -do-i-] – Îndoi + suf. -tură. Vezi definitia »

míșeniță, míșenițe, s.f. (reg.) amestec de oameni. Vezi definitia »

MAJÁRCĂ s. f. Soi autohton de viță de vie cultivat pe terenuri nisipoase, cu boabe mari de culoare verzuie-ruginie. – Et. nec. Vezi definitia »

BIOCENÓZĂ, biocenoze, s. f. (Biol.) Asociație biologică de plante care se află într-un echilibru dinamic dependent de mediu. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biocénose. Vezi definitia »