FĂȚUÍ, fățuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A netezi, a lustrui suprafața unui obiect (prin cioplire, prin frecare etc.); p. gener. a da aspect frumos (suprafeței) unui lucru. ♦ Spec. A netezi tencuiala așternută pe un element de construcție. 2. (În industria tăbăcăriei) A curăța pielea de ultimele impurități rămase după cenușărit. 3. Fig. (Pop.) A pălmui pe cineva. – Față + suf. -ui. Vezi definitia »

măzăluí, măzăluiésc, vb. IV (reg.) a mâzgăli, a vopsi, a murui; a scrie rău. Vezi definitia »

brấnza-iépurelui (plantă) s. f. art., g.-d. art. brấnzei-iépurelui Vezi definitia »

miermuí, miermuiésc, vb. IV (reg.) a risipi, a prăpădi averea. Vezi definitia »

știpuí, știpuiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre obiecte de îmbrăcăminte) a tigheli, a tivi. 2. (despre obiecte de încălțăminte; în forma: ștepui) a trage la mașină. Vezi definitia »