Definita cuvantului capucin
capucín (capucíni), s. m. – Călugăr dintr-o ramură a ordinului franciscan. – Var. capuțin. Fr. capucin. Var. corespunde pronunțării germ. – Der. capucină, s. f. (călțunaș, Tropelum maius); capuținer, s. n. (cafea cu puțin lapte), din germ. Kapuziner.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu capucin
nazareánin, -ă, adj. (înv.) nazarinean. Vezi definitia »
PALATIN1, palatini, s. m. Titlu dat, în evul mediu, în Europa, unui mare demnitar care îndeplinea anumite funcții la curte sau la palatul unui rege sau al unui mare senior; principe posesor al unui palatinat; guvernator al unei provincii în Germania sau în Polonia medievală; vicerege în Ungaria medievală; persoană care avea unul dintre aceste titluri. ♦ (Adjectival) Care aparține unui palatin1 sau unui palatinat, privitor la un palatin1 sau la un palatinat. – Din lat. palatinus, it. palatino, fr. palatin. Vezi definitia »
spin (-ni), s. m. – 1. Ghimpe. – 2. Țepușă, așchie. – 3. Ciulin (Carduus acanthoides, C. Kerneri, C. nutans). – 4. Plante spinoase (Prunus spinosa, Xanthium spinosa, Eryngium planum, E. campestre). – Mr. schin, megl. spin. Lat. spῑnus (Pușcariu 1619; REW 8155), cf. it. spino, prov. espin, sp. espino, port. espinho. – Der. spinărie, s. f. (desiș de spini); spinet (var. spiniș), s. n. (loc cu spini); spinos, adj. (cu spini); înspina, vb. (a înțepa, a împunge cu un spin); spinui, vb. (a îngrădi cu gard de spini); spinuță, s. f. (bănică, Phyteuma orbiculare, P. Wagneri); schinel, s. m. (plantă, Cnicus benedictus). Vezi definitia »
DRÚMLIN, drumline, s. n. Formă de relief de origine glaciară, având un contur eliptic. [Acc. și: drumlín] – Din fr. drumlin. Vezi definitia »
ANDROGÍN, -Ă I. adj. 1. hermafrodit. 2. (despre plante) cu anteridii și organe pe aceeași hifă. II. s. m. (mit.) ființă fabuloasă jumătate bărbat și jumătate femeie. (< fr. androgyne) Vezi definitia »