SINCRÉTIC, -Ă adj. 1. referitor la sincretism. 2. (psih.) care formează un tot perceput în mod global. (< fr. syncrétique) Vezi definitia »

CIBERNÉTIC, -Ă I. adj. referitor la cibernetică; bazat pe principiile ciberneticii. II. s. f. știință care are ca obiect studiul matematic al legăturilor, comenzilor și controlului în sistemele tehnice și în organismele vii, pentru proiectarea și construirea mașinilor și a aparatelor automatice, electronice, capabile a efectua diferite operații. (< fr. cybernétique) Vezi definitia »

CÁINIC, -Ă, cainici, -ce, adj. (Înv.) Vrednic de plâns; nenorocit. – Căi + suf. -nic. Vezi definitia »

POȘIDÍC, (1) poșidicuri, s. n., (2) poșidici, s. m. (Reg.) 1. S. n. (Colectiv) Mulțime, droaie, gloată de copii; p. ext. mulțime de animale mici. 2. S. m. (Fam.) Epitet dat tinerilor, copiilor sau oamenilor mici de statură. [Var.: poșândíc, poșodíc s. n., s. m.] – Cf. magh. posadék. Vezi definitia »

DIACÓNIC, (rar) diaconice, s. n. Loc în altar unde se păstrează veșmintele liturgice. [Pr.: di-a-] – Din sl. dijakonĩnikŭ. Vezi definitia »