AMATORÍSM s. n. Practicare, ca amator, a unui sport, a unei arte etc. – Amator + suf. -ism. Cf. fr. amateurisme. Vezi definitia »

NATURÍSM s.n. 1. Tendință în arta italiană din sec. XIV-XV de a reflecta natura. ♦ Teorie care afirmă ca ideal moral, individual și social întoarcerea la natură. 2. Cultul naturii sau al unor forțe personificate ale ei. ♦ Teorie care afirmă că numai forțele naturale pot vindeca. [< fr. naturisme]. Vezi definitia »

DUALÍSM s.n. 1. (op. monism) Concepție filozofică potrivit căreia la baza existenței stau două principii opuse și ireductibile: materia și spiritul, corpul și sufletul, binele și răul etc. 2. Dualismul austro-ungar = formă de conducere adoptată de monarhia austro-ungară după revoluția din 1848, constând în alianța păturilor conducătoare ale celor două națiuni privilegiate (austriacă și ungară). [< fr. dualisme]. Vezi definitia »

GREGARÍSM s.n. (Rar) Instinct, spirit gregar; spirit de turmă; stare a animalelor care trăiesc în turmă. [< fr. grégarisme]. Vezi definitia »

basm (básme), s. n. – Poveste, fabulă, legendă; în particular, poveste cu zîne. – Var. (înv.) basn(ă), baznă. Sl. basnŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Cihac, DAR). – Der. băsmui, vb. (a povesti); băsmuitor, s. m. (povestitor); băsni, vb. (înv., a povesti), din sl. basniti; băsnuitor, s. m. (înv., povestitor); băsnar, s. m. (înv., povestitor). Vezi definitia »