standoálă, standoále, s.f. (reg.) 1. coșar în care se păstrează grânele; hambar, șură. 2. loc unde se află mai multe coșare sau hambare. 3. arie. Vezi definitia »

SAMÁRĂ, samare, s. f. Tip de fruct uscat, cu o singură sămânță, prevăzut cu o aripă subțire (la ulm, arțar, paltin etc.). – Din fr. samare. Vezi definitia »

COMPONÉNȚĂ s. f. totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate; compoziție, alcătuire. (< compon/ent/ + -ență) Vezi definitia »

țấrțâră s.f. (reg.) 1. ploaie înghețată, măzăriche. 2. varietate de struguri. Vezi definitia »

BĂLTOÁGĂ s. f. v. băltoacă. Vezi definitia »