EPIROGENÉZĂ s.f. (Geol.) Ridicare a unor compartimente mari din scoarța Pământului deasupra nivelului mării. [< fr. épirogenèse]. Vezi definitia »

Papură Vezi definitia »

ștubícă, ștubíci, s.f. (reg.) lădiță în care se țin uneltele întrebuințate la ascuțitul coasei. Vezi definitia »

tărbácă, tărbăci, s.f. (înv. și reg.) 1. instrument de chinuit câinii. 2. prăjină de strâns fânul; pârghie. 3. masa tăbăcarului. 4. haină ruptă. 5. bucluc, ceartă. 6. ospăț. Vezi definitia »

CĂÍȚĂ, căițe, s. f. (Reg.) 1. Bonetă, scufie, căciuliță. 2. (Pop.) Membrană care învelește capul unor copii nou-născuți, tichie. ◊ Expr. Născut cu căiță (pe cap) = se spune despre un om norocos. 2. (Reg.) Placentă (1). – Din scr. kaica. Vezi definitia »