dar (dáruri), s. n. – 1. Cadou, donație. – 2. Calitate înnăscută, fire. – 3. Calitate dobîndită, caracter, condiție. – Megl. dar. Sl. darŭ „donare” (Cihac, II, 90; Conev 58; Candrea), cf. bg., sb., rus. dar. – Der. darnic, adj. (generos, mărinimos); nedarnic, adj. (zgîrcit, avar, meschin); dărnicie, s. f. (generozitate, mărinimie); dărui, vb. (a dona, a dărui), din sl. darovati, darujǫ (Cihac, II, 90; Iordan, Dift., 137), cf. bg. darjavam, sb. darovati; dăruială, s. f. (dar, cadou, ofrandă); dăruitor, s. m. (persoană care dăruiește). Locuțiunea adv. în dar a ajuns să însemne și „în zadar” (ca sp. de balde față de en balde), cf. „în zadar”. Vezi definitia »

PRUNDÁR, prundari, s. m. 1. (Rar) Persoană care scoate și transportă prund. 2. Numele mai multor păsări mici care trăiesc pe lângă ape: a) prundăraș; b) codobatură; c) lăstun. 3. (Iht.) Fusar. – Prund + suf. -ar. Vezi definitia »

penticostár (penticostáre), s. n. – Carte de cult, care conține slujbele din perioada dintre Paști și Rusalii. – Mr. pendicustar. Mgr. πεντηϰοστάριον (Murnu 45; cf. Vasmer, Gr., 114), parțial prin sl. penĭtikostarĭ. Vezi definitia »

BOSTĂNÁR, bostănari, s. m. Cultivator sau negustor de pepeni; păzitor al unei bostănării. – Din bostan(ă) + suf. -ar. Vezi definitia »

cățelar, cățelari s. m. (mil.) soldat mitralior, soldat care are în dotare o pușcă mitralieră. Vezi definitia »