FONOMETRÍE s. f. măsurarea intensității sunetelor. (< fr. phonométrie) Vezi definitia »

CARIOLOGIE ({s} gr. karyon „nucleu” + logos „studiu”) s. f. Ramură a citologiei care studiază alcătuirea și funcțiile nucleului, precum și a elementelor lui structurale (cromozomi, nucleolici, membrană nucleară); utilizează metode de cercetare citochimice, citofotochimice, de microscopie nucleară. Vezi definitia »

COLEPATÍE s. f. afecțiune a căilor biliare. (< fr. cholépathie) Vezi definitia »

AMILOFAGÍE s. f. aberație alimentară în digestia amidonului. (< fr. amylophagie) Vezi definitia »

RADIOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu examinarea corpului omenesc cu ajutorul razelor X și γ și cu aplicarea lor în precizarea diagnosticului și în terapeutica unor boli. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiologie. Vezi definitia »