Definita cuvantului strântor
strấntor, strấntori, s.m. (reg.) lemn care fixează piatra zăcătoare la masa pietrelor de moară; crivac.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu strântor
STRĂVĂZĂTÓR, -OÁRE, străvăzători, -oare, adj. (Rar) Străveziu. – Din stră- + văzător. Vezi definitia »
ZÂMBITÓR, -OÁRE, zâmbitori, -oare, adj. Care zâmbește, surâzător; vesel, zâmbăreț, radios. – Zâmbi + suf. -tor. Vezi definitia »
CLIMATIZÓR s.n. Aparat care permite climatizarea într-un loc închis; climatizator. [< fr. climatiseur]. Vezi definitia »
TĂMĂDUITÓR, -OÁRE, tămăduitori, -oare, adj. (Pop.) Care tămăduiește; vindecător, lecuitor. [Pr.: -du-i-] – Tămădui + suf. -tor. Vezi definitia »
folclór s. n. – Totalitatea creațiilor artistice, a obiceiurilor și tradițiile populare. Engl. folklore. Vezi definitia »