SFACÉL s.n. (Med.) Fragment de țesut necrozat în curs de liză purulentă. [< fr. sphacèle, cf. gr. sphakelos – cangrenă]. Vezi definitia »

OCÉL s.m. (Zool.) Ochi simplu, pe care îl au anumite artropode. [< fr. ocelle, lat. ocellus]. Vezi definitia »

smotrítel, smotríteli, s.m. (înv.) administrator. Vezi definitia »

CĂPĂCÉL, căpăcele, s. n. Diminutiv al lui capac. – Capac + suf. -el. Vezi definitia »

INFIDÉL, -Ă adj. 1. necredincios, nestatornic, inconstant (în dragoste); (despre soți) care nu respectă credința conjugală. 2. (despre memorie) pe care nu se poate conta; slab, defectuos. ♦ traducere ~ă = traducere incorectă, inexactă. (< fr. infidèle, lat. infidelis) Vezi definitia »