JURISDÍCȚIE s.f. 1. Putere, competență a unui judecător sau a unei instanțe de a judeca; (p. ext.) teritoriu unde își poate exercita această putere un judecător sau o instanță judecătorească. 2. Totalitatea organelor de judecată de același grad sau competente a soluționa o anumită categorie de litigii. ◊ Organ de jurisdicție = organ de stat care îndeplinește funcții judecătorești. [Gen. -iei, var. jurisdicțiune s.f. / cf. lat. iurisdictio, fr. jurisdiction]. Vezi definitia »

LITOCROMIE s. f. procedeu tipografic de reproducere a picturii în culori. (< fr. lithochromie) Vezi definitia »

RAFLÉSIE s. f. plantă exotică, parazită, lipsită de frunze și clorofilă, ale cărei petale, lungi de aproape o jumătate de metru, sunt acoperite cu pete roșii și albe și exală un miros cadaveric. (< fr. rafflésie) Vezi definitia »

COPROSCOPÍE s. f. examen (microscopic) al fecalelor. (< fr. coproscopie) Vezi definitia »

SONOLOCÁȚIE s.f. Determinare a poziției unui obiect față de un anumit reper cu ajutorul undelor sonore, fără participarea activă a obiectului. [< fr. sonolocation]. Vezi definitia »