OPERATÍV, -Ă I. adj. 1. care acționează repede; expeditiv, activ; eficace. 2. referitor la diverse operații. II. s. m. cel care lucrează la contrainformații. (< fr. opératif) Vezi definitia »

DORMITÍV, -Ă adj., s. n. (fam.) somnifer; (p. ext.) plictisitor. (< fr. dormitif) Vezi definitia »

LAUDATÍV, -Ă adj. care laudă; elogios, favorabil. (< fr. laudatif) Vezi definitia »

DIRECTÍV, -Ă, directivi, -e, adj. l. (Rar) Care indică direcția, privitor la direcție. 2. (Tehn.) Care are direcție fixă. – Din fr. directif. Vezi definitia »

pitlív, -ă, adj. (înv.) profetic. Vezi definitia »