HĂBĂÚC, -Ă, hăbăuci, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Năuc, buimac, zăpăcit; p. ext. prost; nebun. ◊ Expr. (Adverbial) A o lua (sau a umbla) hăbăuca = a porni la întâmplare, fără o țintă precisă, a o lua razna. [Formă gramaticală: (adverbial, în expr.) hăbăuca] – Contaminare între magh. dial. habóka și năuc. Vezi definitia »

bucluc Vezi definitia »

ȚULÚC s. m. (Mold.) Zuluf. (din bg. zuluf, culuf) Vezi definitia »

Suc care a inceput sa fermenteze, care este putin fermentat. De aici si cuvantul de „Mustit” Vezi definitia »

piciorúc s.n. (reg.) picioruș. Vezi definitia »