opór (opoáre), s. n. – Umărul osiei de car. Bg. opora, sb., pol., rus. opor „sprijin, reazem” (Tiktin). – Der. oporniță, s. f. (verigă de fier care leagă osia de perinocul carului), cf. bg. oporen (Candrea). Vezi definitia »

Belfegor s. pr. (er. înv.) penis. Vezi definitia »

ECHILIBRÓR s. n. dispozitiv care menține echilibrul. (< fr. échilibreur) Vezi definitia »

FLORICULTÓR, -OÁRE, floricultori, -oare, s. m. și f. Specialist în floricultură. – De la floare (după agricultor, horticultor). Vezi definitia »

PROSECTÓR, prosectori, s. m. (Med.) 1. Persoană specializată în efectuarea disecțiilor și a autopsiilor. 2. Persoană însărcinată să prepare piesele anatomice necesare la cursul unui profesor la facultatea de medicină. [Acc. și: proséctor] – Din lat. prosector, fr. prosecteur, germ. Prosektor. Vezi definitia »