Definita cuvantului practică
PRÁCTICĂ s.f. 1. Activitatea oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței și dezvoltării societății, în primul rând procesul producției materiale. ♦ Aplicare și verificare pe teren a cunoștințelor teoretice dobândite într-un domeniu oarecare. 2. Ansamblu de metode și de procedee aplicate și verificate efectiv. 3. Experiență, rutină. 4. Exercitarea unei profesiuni; profesare. [Pl. -ci. / cf. germ. Praktik, fr. pratique < lat. practicus, gr. praktikos].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu practică
HIDRODINÁMICĂ s.f. v. hidrodinamic (1). [DEX'98] Vezi definitia »
cofîrță (-țe), s. f. – 1. Coadă, cosiță. – 2. Bagatelă, fleac. Sb. kovrčica „buclă” (DAR). Vezi definitia »
METILCELULÓZĂ s.f. (Chim.) Eter metilic al celulozei; tiloză. [< fr. méthylcellulose]. Vezi definitia »
CINZEÁCĂ, cinzeci, s. f. Unitate de măsură de capacitate (pentru băuturi) egală cu aproximativ 0,16 litri. ♦ Sticluță care are această capacitate și în care se servește o băutură alcoolică; conținutul unei asfel de sticluțe; (reg.) singeapă. – Din cincizeci. Vezi definitia »
BANCRÚTĂ s.f. Situație a unui comerciant falit, vinovat de rea administrare sau de fraudă; faliment. [< fr. banqueroute, cf. germ. Bankrott, it. bancarotta < banco – bancă, rotto – rupt]. Vezi definitia »