luni s. f. – Prima zi a săptămînii. – Mr., megl. luni, istr. lur. Lat. lūnis, în loc de lūnae (dies), cf. Diez, I, 265; Densusianu, Lr., 504; Pușcariu 999; Candrea-Dens., 1019; REW 5164; cf. sard. luni, lunis, calabr. luni, sp. lunes, cf. Bruppacher, Die Namen der Wochentage im It., 1948. Vezi definitia »

ghițimáni s.m. pl. (reg., înv.) turtă sau plăcintă cu lapte și brânză; alivenci. Vezi definitia »

tălăpăní, tălăpănésc, vb. IV (reg.) 1. a merge greu, apăsat. 2. a vorbi vrute și nevrute, a trăncăni. Vezi definitia »

ÎNSTĂPÂNÍ, înstăpânesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se face stăpân pe ceva. – În + stăpân. Vezi definitia »

COMPLINÍ, complinésc, vb. IV. Tranz. A completa, a împlini, a întregi; a determina. – Con¹- + [îm]plini (după completa). Vezi definitia »