gloábă (gloábe), s. f. – 1. Amendă. – 2. Mîrțoagă. – Megl. gloabă. Sl. (bg., sb.) globa „pedeapsă” (Miklosich, Lexicon, 129; Meyer 140; Berneker 305), cf. alb. gjobë, ngr. γλάμπα. Sensul 2 se explică desigur prin obiceiul de a plăti amenzile în natură, fapt pentru care se alegeau caii cei mai proști, cf. pui de bodaproste. – Der. globi, vb. (a pune amendă, a pedepsi); globnic, s. m. (înv., persoană care strîngea amenzile), din sl. globĭnikŭ. Vezi definitia »

TORSIOGRÁMĂ s. f. grafic înregistrat la torsiograf. (< fr. torsiogramme) Vezi definitia »

DRIÁDĂ, driade, s. f. Nimfă a pădurilor în mitologia greacă. [Pr.: dri-a-]. – Din fr. dryade, lat. dryas, -adis. Vezi definitia »

UVEÍTĂ s.f. Inflamație a uveei. [Pron. -ve-i-. / < fr. uvéite]. Vezi definitia »

VELUTÍNĂ s.f. Țesătură fină de lână sau de bumbac, având înfățișarea plușului. [< fr. valoutine]. Vezi definitia »