iúreș (iúreșuri), s. n. – Asalt, năvală, goană. – Var. iuruș. Mr. iurușe, megl. iruși. Tc. yürü(yü)ș (Roesler 593; Cihac, II, 588; Pascu, Beitragë, 52), cf. bg. juruš, sb. juriš, ngr. γιουρούσι. – Der. iuruși, vb. (a invada, a asalta). Vezi definitia »

LUȘ, -Ă adj. sașiu. (< fr. louche) Vezi definitia »

cămíș (chímiș), cămíșuri (chimíșuri), s.n. (reg.) țeavă de ciubuc; lulea, pipă. Vezi definitia »

ATÁȘ s.n. Cutie metalică (cu formă aerodinamică) care se atașează mai ales la motocicletă. ♦ Piesă atașată la ceva. [Pl. -șe, -șuri. / < fr. attache]. Vezi definitia »

iciceaúș, iciceaúși, s.m. (înv.) slujbaș la curtea domnească. Vezi definitia »