Definita cuvantului conjuncție
CONJÚNCȚIE, conjuncții, s. f. 1. Parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții într-o frază sau două cuvinte cu același rol sintactic într-o propoziție. 2. Poziție a doi aștri care, la un moment dat, au aceeași longitudine cerească. [Var.: conjuncțiúne s. f.] – Din fr. conjunction, lat. conjunctio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu conjuncție
XENOGLOSÍE s.f. Fenomen constatat la mediumurile care în timpul somnului hipnotic vorbesc limbi necunoscute de ei. (din germ. Xenoglossie) Vezi definitia »
ELECTROCARDIOGRAFÍE s. f. metodă de diagnostic bazată pe înregistrarea electrică a biocurenților produși de contracțiile inimii. (< fr. électrocardiographie) Vezi definitia »
SOCIOGONÍE s.f. Cercetare a genezei relațiilor caracteristice societăților civilizate. [Gen. -iei. / < fr. sociogonie]. Vezi definitia »
RADIODEFECTOSCOPÍE [< fr.] s.f. Metodă de control nedistructiv bazată pe deosebirea condițiilor de propagare (absorbție) a radioundelor din gama de unde centimetrice și milimetrice în diferite medii (în principal, în dielectrici); se folosește pentru depistarea defectelor superficiale, măsurarea grosimii acoperirilor de dielectrici, controlul calității și dimensiunii foilor, sârmelor, barelor metalice în procesul de fabricație.
Sursa: Dicționar Enciclopedic, vol. VI, R-Ș, 2006. Vezi definitia »
MORFONOLOGÍE s. f. Disciplină lingvistică având ca obiect studierea utilizării în morfologie a mijloacelor fonologice ale unei limbi. – Din fr. morphonologie. Vezi definitia »