LOCÚL s. m. 1. cavitate săpată în pereții mormintelor din epoca romană, în care se depunea trupul mortului. 2. (bot.) cavitate mică a unui organ (ovar, antenă); lojă (4). (< fr. locule, lat. loculus) Vezi definitia »

termenul defineste demersul antropologic prin care cercetatorul incearca sa retina regulile si categoriile dupa care se ghideaza o cultura, cu scopul de a dobandi abilitatea de a gandi si actiona idoma unui individ din cadrul societatii supuse cercetarii Vezi definitia »

FASCÍCUL s.n. 1. Mănunchi, reuniune de mai multe obiecte, lucruri etc. de același fel. ◊ Fascicul de raze = mănunchi de raze vizuale care străbat prin același punct; fascicul luminos = totalitatea razelor de lumină care trec printr-o anumită regiune din spațiu; (mat.) fascicul de drepte = figură formată din mai multe drepte care trec prin același punct. ♦ (Anat.) Grup de fibre musculare, nervoase sau conjunctive având același traiect și aceeași distribuție. ♦ Țesut vegetal conducător, format din fibre lemnoase și liberiene care străbat tulpina, ramurile și frunzele. 2. V. fasciculă. [Pl. -le, (s.m.) -li, var. fascicol s.n. / < fr. fascicule, cf. lat. fasciculus – mic mănunchi]. Vezi definitia »

tăúl, -ă, tăúli, -e, adj. (reg.) surd; prost. Vezi definitia »

DENTÍCUL s. n. 1. dinte foarte mic. 2. element de ornamentație în formă de dinte, folosit la decorarea cornișelor. (< fr. denticule) Vezi definitia »