CARÁBĂ, carabe, s. f. 1. (Reg.) Fluier primitiv pe care și-l fac copiii dintr-o țeavă de soc, din cotorul frunzei de dovleac, din pană de gâscă etc. 2. Tubul cimpoiului asemănător cu fluierul, la care se execută melodia. 3. (Arg.) Palmă (2). – Din scr. karabe. Vezi definitia »

EVIDÉNȚĂ s. f. 1. faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident. ♦ a scoate în ~ = a reliefa, a sublinia. 2. înregistrare a fenomenelor, bunurilor, persoanelor etc. (< fr. évidence, lat. evidentia, it. evidenza) Vezi definitia »

HISTEROPTÓZĂ s.f. (Med.) Ptoză a uterului. [< fr. histéroptĂ?se]. Vezi definitia »

SUPRASÁRCINĂ s.f. Excesul de sarcină față de sarcina nominală sau normală a unui sistem tehnic. ♦ Sarcină anormală, superioară celei nominale, care periclitează sistemul tehnic unde se stabilește. [< supra- + sarcină, după fr. surcharge]. Vezi definitia »

FEMEIE FRUMOASĂ alivancă, amazoană, animal, bucățică bună, cadână, damă cu manșoane, exemplar, feliuță, holdană, o grădină de fată, mandarină, mesadă, piesă de elicopter, pralină, șeică, șerpoaică, vampă. Vezi definitia »