mehénghi (mehenghiuri), s. n. – 1. Piatră de încercare. – 2. (S. m.) Viclean, fățarnic, hoțoman. – Var. mehenchi, mehengler. Tc. mehenk, din arab. muhakk (Șeineanu, II, 256; Lokotsch, 1498), cf. ngr. μεέγγi, bg. mehenk. – Der. mehenghe, s. f. (fățarnică). Vezi definitia »

JUNGHI, junghiuri, s. n. 1. Durere vie, pătrunzătoare, de scurtă durată, mai ales în spate, în regiunea intercostală, la piept sau la încheieturi; junghietură, înjunghietură. 2. (Înv.) Jungher. – Din junghia (derivat regresiv). Vezi definitia »

trihí, trihésc, vb. IV (reg.) a se potrivi, a avea aceeași părere. Vezi definitia »

panghí (-ghésc, -ít), vb. – (Arg.) A fura. Origine îndoielnică. Probabil din țig. pangi „cinci” (Juilland 170). Der. din țig. phand- „a apuca” (Graur, BL, VI, 166) nu pare să convină. Vezi definitia »

a arunca praf în ochi expr. a amăgi, a înșela Vezi definitia »