EXÍL s.n. (Jur.) Pedeapsă constând în izgonirea celui condamnat în afara hotarelor țării sale; surghiun. ♦ (P. ext.) Plecare nesilită a cuiva din propria-i țară sau localitate (mai ales pentru a scăpa de prigonire); situația celui exilat. [Pron. eg-zil, pl. -luri, -le. / < fr. exil, lat. exilium < ex – afară, salio – a sări]. Vezi definitia »

vaccinábil adj. m., pl. vaccinábili; f. vaccinábilă, pl. vaccinábile Vezi definitia »

ZIMBÍL, zimbiluri, s. n. Coș împletit din papură sau din rogoz. – Din tc. zembili. Vezi definitia »

DECELÁBIL, -Ă adj. (Liv.) Care poate fi decelat. [Cf. fr. décelable]. Vezi definitia »

INCREÁBIL, -Ă adj. Care nu se poate crea. [Pron. -cre-a-. / cf. fr. incréable]. Vezi definitia »