Definita cuvantului chintă
chíntă (chínte), s. f. – 1. Intervalul dintre cinci note muzicale consecutive. – 2. Atac de tuse. – 3. La jocul de cărți, formație de cinci cărți consecutive de aceeași culoare. – Var. (înv.) cvintă. Lat. quinta (sec. XIX); fr. quinte. – Der. chintet, s. n., din fr. quintette; chintesență (var. greșită chintezență), s. f. din fr. quintessence, var. datorată tendinței de a pronunța ca z, s intervocalic din ss, cf. vitesse › viteză.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu chintă
proptitúră, proptitúri, s.f. (reg.) întăritură, sprijin (realizat cu protele). Vezi definitia »
ALBANÍSTICĂ s. f. Studiu al limbii, culturii și civilizației albaneze. – Din germ. Albanistik. Vezi definitia »
MEMORIALÍSTICĂ s.f. Totalitatea lucrărilor care conțin memorii; gen de scrieri care cuprinde memorii. [Pron. -ri-a-, gen. -cii. / < memorial + -istică]. Vezi definitia »
DIOCÉZĂ s. f. v. dieceză. Vezi definitia »
BUNĂ-CUVIÍNȚĂ s. f. Purtare cuviincioasă. V. politețe. [Gen.-dat.: bunei-cuviințe] – Din bună + cuviință. Vezi definitia »