ABSOLUȚIÚNE s.f. 1. Scutire, iertare de pedeapsă a unui acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege sau când săvârșirea lui a fost justificată. 2. Iertare a păcatelor (dată de obicei de către papă). [Pron. -ți-u-. / cf. lat. absolutio, fr. absolution]. Vezi definitia »

RETROGRESIÚNE s.f. Mișcare în sens invers celui normal sau general. [Pron. -si-u-. / < fr. rétrogression]. Vezi definitia »

PROFANAȚIÚNE s.f. Profanare. [Cf. fr. profanation, lat. profanatio]. Vezi definitia »

REPÚNE vb. tr. a pune din nou. (după fr. reposer) Vezi definitia »

EMANAȚIÚNE s.f. v. emanație. Vezi definitia »