Definita cuvantului țiitură
țiitúră, țiitúri, s.f. (înv. și reg.) 1. stăpânire, domnie, putere, tărie. 2. păstorire, ținere. 3. întreținere, hrană. 4. concubinaj; femeie ușuratică. 5. loc de pândă la vânătoare. 6. hang, ison.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu țiitură
ULÚBĂ s. f. v. hulubă. Vezi definitia »
UZÁNȚĂ s.f. 1. Mod, fel de a proceda, de a lucra, propriu pentru un anumit lucru sau pentru o anumită activitate. 2. Obicei, datină, uz, cutumă. [Cf. fr. usance, it. usanza]. Vezi definitia »
PUNTÍȚĂ, puntițe, s. f. 1. Puntișoară. 2. Interval aflat între găurile țevilor la o placă tubulară a unei căldări de aburi. – Punte + suf. -iță. Vezi definitia »
GÁMĂ, game, s. f. 1. Succesiune de sunete (și note), care cuprinde toate sunetele unei scări muzicale, dispuse în ordinea ascendentă sau descendentă a sunetelor și luând tonul și numele notei cu care începe succesiunea. 2. Fig. (Pict.) Serie de tonuri și de culori dispuse într-o succesiune armonioasă. 3. Fig. Serie, grup, succesiune de obiecte, de fenomene, de situații care alcătuiesc un tot (armonios). Gamă largă de sortimente. – Din fr. gamme. Vezi definitia »
HIÁDĂ s. f. divinitate, nimfă a norilor încărcați de ploaie. (< Hyades, constelația Taurului) Vezi definitia »