PLASTÍDĂ s. f. organit din citoplasmă cu rol însemnat în procesele biochimice și de sinteză, formând substanțe organice din cele anorganice. (< germ. Plastide, engl. plastide) Vezi definitia »

PALATÍTĂ, palatite, s. f. (Med.) Inflamație a cerului-gurii. – Din fr. palatite. Vezi definitia »

PENTÓZĂ, pentoze, s. f. Compus organic din grupul glucidelor, având cinci atomi de carbon în moleculă. – Din fr. pentose. Vezi definitia »

METÓDICĂ s.f. Ramură a pedagogiei care studiază principiile și metoda de predare proprie fiecărui obiect de studiu. ♦ Lucrare pedagogică în care sunt expuse metodele folosite la un anumit obiect de studiu. [Gen. -cii. / cf. germ. Methodik, rus. metodika, fr. méthodique]. Vezi definitia »

BUCHEREÁLĂ s. f. Faptul de a învăța pe de rost, în chip mecanic. – Din bucheri + suf. -eală. Vezi definitia »