OMOFONÍE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este omofon. 2. (op. polifonie) Stil muzical caracterizat prin predominarea unei voci sau a unei melodii asupra celorlalte. [Gen. -iei, var. homofonie s.f. / < fr. homophonie, cf. gr. homos – la fel, phone – voce]. Vezi definitia »

ALBINĂRÍE, albinării, s. f. (Rar) Stupină (1). – Albină + suf. -ărie. Vezi definitia »

AFURISÁNIE s. f. v. afurisenie. Vezi definitia »

INTERMODULÁȚIE s.f. (Fiz.) Modulație parazitară a unui semnal electric alternativ. [Gen. -iei. / cf. fr. intermodulation]. Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »