PROPRÉTOR s.m. (Ist.; la romani) Locțiitor al unui pretor. [< lat. propraetor, cf. fr. propréteur]. Vezi definitia »

LUMINĂTÓR², -OARE, luminători, -oare, adj. Care luminează, care emite lumină. – Lumina + suf. -ător. Vezi definitia »

ULTRASONÓR, -Ă adj. Ultrasonic. [Cf. fr. ultra-sonore]. Vezi definitia »

DEZGUSTĂTÓR, -OÁRE, dezgustători, -oare, adj. Care trezește dezgust; respingător, scârbos. – Dezgusta + suf. -ător. Vezi definitia »

STABILIZATÓR, -OÁRE adj. Care dă stabilitate. // s.n. 1. Partea fixă a ampenajului orizontal, care asigură stabilitatea avionului în timpul zborului. 2. Dispozitiv bazat pe principiul giroscopului care reduce oscilațiile unei nave. 3. Aparat pentru menținerea constantă a tensiunii surselor de alimentare cu energie electrică. // s.m. Substanță care se adaugă unei soluții coloidale sau unei suspensii pentru a-i mări stabilitatea; stabilizant. [Cf. fr. stabilisateur]. Vezi definitia »