Definita cuvantului cilibiu
cilibíu (cilibíe), adj. – 1. Nobil, aristocratic. – 2. Elegant, dichisit. – Var. (înv.) celebiu. Mr. cilibi. Tc. çelebi (Roesler 607; Șeineanu, II, 100; Lokotsch 407; Ronzevalle 76); cf. ngr. τζελεπής, bg. čelebija, it. celebi (Battisti, II, 842). – Der. cilibilîc, s. n. (politețe, urbanitate). Astăzi ambele cuvinte se folosesc numai cu sens ironic.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cilibiu
PARÍU s. n. 1. rămășag, prinsoare. 2. joc de noroc la cursele de cai, constând dintr-o miză care dă participantului dreptul la o cotă din totalul câștigurilor. (< fr. pari) Vezi definitia »
GÉNIU s. n. I. 1. talent, dispoziție naturală, capacitate creatoare excepțională, a dezvoltării maxime a facultăților umane; persoană astfel înzestrată. 2. caracter specific. II. spirit, demon, ființă supranaturală care, în credințele celor vechi, veghea asupra soartei unui om. III. specialitate militară, armă care se ocupă cu executarea lucrărilor de fortificații, drumuri, poduri etc. (< lat. genius, fr. génie) Vezi definitia »
SIGÍLIU s. n. 1. pecete, ștampilă. 2. (fig.) caracter distinctiv, marcă, însemn. (< lat. sigillum) Vezi definitia »
SCÁNDIU s. n. Element chimic, metal din grupa pământurilor rare, alb-cenușiu cu luciu metalic, care se găsește în natură sub formă de oxid. – Din fr. scandium, germ. Skandium. Vezi definitia »
GADOLÍNIU s. n. Element chimic din grupul lantanidelor. – Din fr. gadolinium. Vezi definitia »