fiór (-ri), s. m. – Senzație ușoară de frig, însoțită de tremur. Lat. febris (Pușcariu 616; Candrea-Dens., 593; REW 3230; DAR; Giuglea, LL, I, 172), cf. comel. fiora „febră”. Rezultatul normal, *fiore, a primit un sing. analogic, format pe baza pl. fiori (după Pușcariu și Candrea-Dens., ar trebui plecat de la un lat. *februm. Der. înfiora, vb. (a scutura; a face să tremure, a speria; a agita, a scutura ușor; a neliniști, a tulbura); înfiorător, adj. (cumplit, înspăimîntător, cutremurător). Pentru fioros, cf. fiară. Înfiora nu pare a fi cunoscut în Banat (ALR, I, 100), cf. mr. nhiuredz, nhiurare, pe care Pascu, I, 100, le explică printr-un lat. *infebrāre. Vezi definitia »

semăluitór, semăluitoáre, adj. (înv.) asemănător. Vezi definitia »

PROFITÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care caută să profite din orice situație; afacerist, speculant. [Cf. fr. profiteur]. Vezi definitia »

DEMARÓR s.n. Dispozitiv sau aparat care pune în mișcare un motor. [< fr. démarreur]. Vezi definitia »

LÍCTOR s. m. (la romani) însoțitor al celor mai înalți magistrați, care mergea înaintea lor purtând fascii, ca semne ale puterii. (< lat. lictor) Vezi definitia »