Definita cuvantului coamă
coámă (coáme), s. f. – 1. Păr lung crescut pe grumazul sau spinarea unor animale. – 2. Păr lung, plete. – 3. Creastă, culme. – 4. Creastă (de acoperiș). Mr., megl. coamă, istr. comę. Lat. cŏma (Pușcariu 305; Candrea-Dens., 377; REW 2071; DAR); cf. it. chioma, prov. v. sp., port. coma. – Der. comat (var. încomat), adj. (cu coamă, pletos); comos, adj. (pletos). Matei Caragiale pare să fi fost primul care a folosit vb. a încoma „a încununa cu plete” (nori ce trec încomînd cerul), construit pe baza adj. anterior; comar, s. n. (partea dinspre ceafă a apărătorii de jug).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu coamă
PROTONÉMĂ s.f. (Bot.) Organ filamentos la briofite, licheni și alge din care ia naștere corpul vegetativ al plantei. [< fr. protonéma, cf. gr. protos – primul, néma – fir]. Vezi definitia »
CUCONÍȚĂ, cuconițe, s. f. Diminutiv al lui cucoană (1). [Var.: coconíță, coníță s. f.] – Cucoană + suf. -iță. Vezi definitia »
IEPUROÁICĂ, iepuroaice, s. f. Femela iepurelui. – Iepure + suf. -oaică. Vezi definitia »
VIȚÍCĂ, vițele, s. f. Vițea. – Vită + suf. -ică sau vițel + suf. -ică. Vezi definitia »
UVEÍTĂ s.f. Inflamație a uveei. (din fr. uvéite) Vezi definitia »