HUSÁR, husari, s. m. (Înv.) Ostaș din cavaleria maghiară. – Din magh. huszár. Vezi definitia »

tecár, tecáre, s.n. (reg.) teacă de piele. Vezi definitia »

folár², folári, s.m. (reg., înv.) funcționar însărcinat cu strângerea folăritului (v.). Vezi definitia »

CINCANTENÁR, -Ă I. adj., s. m. f. (om) în vârstă de cincizeci de ani; cvincvagenar. II. s. n. sărbătorire a cincizeci de ani de la un eveniment; semicentenar. (< fr. cinquantenaire) Vezi definitia »

har (háruri), s. n. – Grație divină. – Mar. hare. Ngr. χάρις (Roesler 578; DAR), în parte prin intermediul sl. chari. Sec. XVI. – Der. harnic, adj. (înv., recunoscător; capabil; activ, harnic), cu suf. -nic, ca puternic de la putere (după Cihac, II, 136, urmat de DAR; Densusianu, GS, I, 350; Candrea; Scriban, din sl. charinŭ, cf. bg. haren „frumos”, neharen „leneș”; după ipoteza greșită a lui Diculescu 180, în legătură cu suedezul arnig „harnic”); neharnic, adj. (înv., nedemn; leneș); hărnici, vb. (a munci activ, a-și da silința); hărnicie, s. f. (capacitate, activitate, hărnicie). Cf. hărăzi, haram. Vezi definitia »