WRONSKIÁN s. n. (Mat.) Determinantul de ordin n asociat unei mulțimi de n funcții, în care primul rând constă din cele n funcții, al doilea rând din derivatele de ordinul întâi ale celor n funcții, al treilea rând din derivatele de ordinul al doilea ale celor n funcții ș.a.m.d. (Sil. -ski-an) (după Józef Maria Hoene-Wroński 1778-1853, filozof și matematician polonez + suf. -an) [def. MW] Vezi definitia »

dican, dicani s. m. (intl.) judecător. Vezi definitia »

diván (-nuri), s. n. – 1. Canapea, pat turcesc. – 2. Consiliu, sfat. Mr. divane. Tc. divan (Roesler 591; Șeineanu, II, 158; Lokotsch 526), din arab. diwān › sp. aduana (Egiulaz 61); cf. ngr. διβάνι, ντβάνι, bg., sb. divan, fr. divan, sp. diván. În Principate, la începutul sec. XIX, divanul cuprindea: a) Divanul judecătoresc, tribunal civil și contencios; b) Al doilea Departament, pentru cauze mai puțin însemnate; c) Departamentul Trebilor străine, Afacerile Externe; d) Departamentul Afacerilor criminale, tribunal criminal. Der. divăni, vb. (Trans., Banat, a vorbi, a sta la taifas; a se sfătui), din sb. divaniti; divanist, adj. (care aparține divanului); divanit, adj. (propriu tribunalului). Comp. divan-ceauș, s. m. (ștafeta divanului); divan-chiatip, s. m. (copistul divanului); divan-efendi, s. m. (secretarul divanului); divan-sarai, s. n. (palatul divanului), din tc. Vezi definitia »

OCHEÁN² s. m. v. ocheană. Vezi definitia »

STRAPAZÁN, strapazane, s. n. (Reg.) Cui (de lemn) fixat pe marginea bărcii, de care se leagă vâsla cu ajutorul unei curelușe; ujbă. – Cf. tc. trabzan. Vezi definitia »