Definita cuvantului corinteu
corintéu (corintéi), s. m. – Flăcău care îl însoțește pe mire la nunțile populare. Mag. kurjantó „crainic” (Drăganu, RF, II, 74; Dacor., V, 896).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu corinteu
VECÉU s. n. v. vece2. Vezi definitia »
LIZERÉU s.n. (Anat.) Linie de demarcație între două aspecte tisulare. [Pron. -reu. / < fr. liseré]. Vezi definitia »
tupéu (-uri), s. n. – Îndrăzneală, obrăznicie. Fr. toupet. Vezi definitia »
CORIFÉU, -ÉE, corifei, -ee, subst. 1. S. m. și f. Persoană cu rol conducător într-un domeniu de activitate; fruntaș, căpetenie. 2. S. m. Conducătorul corului în tragedia și comedia greacă antică. ♦ Cântăreț solist într-un cor. ♦ Balerin care conduce un ansamblu. – Din fr. coryphée Vezi definitia »
SIGISBÉU s.m. (Liv.) Cicisbeu. [<fr. sigisbée]. Vezi definitia »