Definita cuvantului tehnică
TÉHNICĂ s.f. 1. Totalitatea uneltelor și a deprinderilor de producție, dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să acționeze asupra naturii înconjurătoare cu scopul de a obține bunuri materiale. 2. (Mil.) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. 3. Totalitatea procedeelor folosite în practicarea unei profesiuni. [Gen. -cii. / cf. fr. technique, it. tecnica, germ. Technik].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu tehnică
EPIROGENÉZĂ s.f. (Geol.) Ridicare a unor compartimente mari din scoarța Pământului deasupra nivelului mării. [< fr. épirogenèse]. Vezi definitia »
SÂMBOVÍNĂ, sâmbovine, s. f. Arbore înalt până la 20 m, cu coroană largă, frunze lanceolate, flori verzi-gălbui care apar înainte de înfrunzire, și cu fructe comestibile, de forma unor cireșe mici; mierea-ursului (Celtis australis). [Var.: sâmbovín s. m.] – Et. nec. Vezi definitia »
BIPIRAMÍDĂ s. f. Formă cristalografică închisă, constituită din două piramide alipite simetric prin bazele lor. Vezi definitia »
POMÁNĂ, pomeni, s. f. 1. Dar, danie, ofrandă făcute cuiva și servind, potrivit credinței creștine, la iertarea păcatelor, la mântuirea sufletului; milostenie, binefacere. ◊ Loc. adj. și adv. De pomană = a) (în mod) gratuit sau la un preț foarte scăzut; b) (în mod) inutil, zadarnic sau neîntemeiat. ◊ Expr. A cere de pomană = a cerși. A-și face (milă și) pomană cu cineva = a ajuta pe cineva, a face un bine cuiva. ♦ (Fam.) Ocazie binevenită, rară, extrem de avantajoasă (sub raport material); chilipir. ◊ Expr. A umbla după (sau a căuta) pomană = a umbla după avantaje materiale nemeritate. 2. (În ritualul creștin) Praznic care se face după o înmormântare sau după un parastas și la care de obicei se dăruiesc (săracilor) diverse obiecte (ale mortului); (concr.) ceea ce se dăruiește cu acest prilej. ◊ Expr. Ca la pomană = în mare număr. 3. Parastas. – Din sl. pomĕnŭ. Vezi definitia »
țocăitură, țocăituri s. f. sărut zgomotos, pupătură. Vezi definitia »