PEÁN s. m. (ant.) imn de glorificare închinat zeului Apolo; (p. ext.) cântec de luptă, de biruință după o victorie. (< fr. péan, gr. paian) Vezi definitia »

ETIOPIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Etiopia. ♦ limbi ĕne = limbi semitice din Etiopia și Eritrea, cu excepția arabei. (< fr. éthiopien) Vezi definitia »

HIDRAULICIÁN, -Ă s. m. f. inginer specialist în hidraulică. (< fr. hydraulicien) Vezi definitia »

pleán (pleánuri), s. n. – (Înv.) Pradă de război. – Megl. plean. Sl. plĕnĭ (Tiktin), cf. bg. plĕn, slov. plên, pol., ceh. plen. – Der. plenic, adj. (Basar., prizonier); plenui, vb. (înv., a jefui). Vezi definitia »

crocodilián (-li-an) s. m., pl. crocodiliéni (-li-eni) Vezi definitia »