PEDIMÉNT, pedimente, s.m. (Arhit.) fronton triunghiular; gablu, timpan (< eng. pediment, probabil alterare a pyramid „piramidă”) Vezi definitia »

COMPLEMÉNT s. n. 1. complinire; ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l întregi. complementul unui număr = număr care se obține prin scăderea unui alt număr inițial. ◊ (mat.) unghi care, împreună cu un unghi dat, însumează 90°. 2. parte secundară a propoziției care determină un verb, un adjectiv sau adverb. ◊ obiect (6). 3. alexină. (< fr. complément, lat. complementum) Vezi definitia »

GROSISMÉNT s. n. raportul unghiurilor sub care se vede același obiect cu un instrument optic și cu ochiul liber. (< fr. grossissement) Vezi definitia »

ALIMÉNT, alimente, s. n. Produs în stare naturală sau prelucrat care servește ca hrană. – Din fr. aliment, lat. alimentum. Vezi definitia »

ROBURÁNT, -Ă adj., s.n. (Medicament) cu acțiune tonică generală; tonifiant. [Var. (după alte surse) roborant. / < fr. roborant, cf. it., lat. roborare – a întări < robur – stejar, forță]. Vezi definitia »